Final Fantasy XV nu este un joc perfect. Este copt cu defecte, unele mici și altele deosebit de îngrozitoare. Intriga jocului este o mizerie (un efect secundar al unor bucăți uriașe din povestea sa fiind separate în DLC și filme promoționale spin-off și anime), iar misiunile sale secundare sunt neinspirate și prea simple. Cu toate acestea, un aspect al jocului se remarcă mai presus de toate și este ceva care ar trebui să revină pentru titlurile viitoare.
Mecanica dinamică și de joc care înconjoară cele patru personaje principale, Noctis, Ignis, Prompto și Gladio, nu seamănă cu nimic din jocurile open-world. Aceste personaje vorbesc între ele cu familiaritatea pe care doar cei mai apropiați prieteni ar avea-o, iar relațiile dintre ei sunt folosite bine pentru a crea un joc care se simte ca și cum ai merge într-o excursie cu „bros”.
Prima porție de Final Fantasy XV este ca un simulator de călătorie rutieră, iar modul în care personajele de sprijin sunt folosite în joc doar îmbunătățește experiența. Jocul începe cu patru prieteni pe drum. Mașina lor, Regalia, nu mai are combustibil. În timp ce prietenii împing mașina către cea mai apropiată benzinărie, conversația lor sună ca niște prieteni adevărați care vorbesc între ei. De-a lungul jocului, personajele se plictisesc atunci când călătoresc în Regalia, vorbesc în timpul bătăliei, la cinci după combo-uri, vorbesc amețitor despre celălalt în scene tăiate. Se ceartă, glumesc și râd și chiar stau în tăcere ascultând muzică împreună la fel ca prietenii adevărați.
Această dinamică este încorporată în mecanica de joc, fiecare prieten jucând un rol în grup. Noctis are abilitățile de pescuit, Ignis gătește, Prompto poate face fotografii și Gladio poate ajuta jucătorii să găsească obiecte. Probabilitățile lui Gladio de a găsi obiecte bune cresc cu cât jucătorii se mișcă mai mult, ceea ce include călătoria în locuri de pescuit sau cazare. Noctis poate prinde pește pe care Ignis îl gătește mai târziu. Prin toate acestea, Prompto face fotografii ale călătoriei, pe care jucătorii le pot alege să le adauge în jurnalul lui Noctis la sfârșitul zilei. Această relație simbiotică face ca călătoria să se simtă mult mai vie și mai captivantă, deoarece aspectele fiecărui personaj se alimentează în joc.
Punctul forte al acestor interacțiuni timpurii este motivul pentru care ultima parte a Final Fantasy XV nu este la fel de plăcut ca primul. Secțiunile ulterioare ale jocului implică în mare măsură Noctis să meargă pe holuri înguste și să lupte singur cu dușmanii. Pe măsură ce jocul se îndepărtează de escapadele din lumea deschisă, personajele însoțitoare devin mai puțin implicate. Se așteaptă ca jucătorii să fie mai preocupați de soarta personajelor subdezvoltate, cum ar fi Luna, cineva cu care jucătorii nu au petrecut aproape la fel de mult timp cu Gladio, Prompto și Ignis, ale căror arce sunt retrogradate în conținut DLC plătit,
Dacă a existat un lucru care Final Fantasy XVI , ori de câte ori este anunțat, ar trebui să învețe de la FFXV , este acest aspect al jocului timpuriu. Ar fi minunat să vedem că jocurile viitoare readuc camaraderia și dinamica realistă a prieteniei, îmbunătățind și dezvoltându-le în continuare. Final Fantasy Seria are multe personaje memorabile, dar acestea sunt luate la noi culmi atunci când jucătorii ajung să interacționeze cu ei în moduri diferite în afara dialogurilor și a scenelor tăiate.
Una dintre FFXV Cele mai mari defecte sunt deconectarea dintre povestea principală și jocul din lumea deschisă, în mare parte datorită povestirilor DLC care implică „bros” și căutările secundare care implică Regalia fiind irelevante pentru complotul lui Noctis. Poate o Final Fantasy joc în care povestea, personajele de susținere și jocul funcționează în tandem pot readuce seria pe drumul cel bun după mai multe intrări criticate (non-remake).
