După ce Famicom și biblioteca sa de jocuri s-au dovedit a fi populare în Japonia, oamenii de la sediul central au decis că este timpul să aducă jocurile de stat și Nintendo America a început să acționeze. Înainte ca jocurile să fie comercializate către un public nord-american, trebuia să treacă prin procesul de localizare. Se numește localizare, nu doar traducere, pentru că se întâmplă mult mai mult decât schimbarea limbii din japoneză în engleză.
Nu este întotdeauna un proces ușor sau neted. Uneori, traducerile nu sunt foarte bune sau imaginile trebuie eliminate sau acoperite din cauza nudității și violenței. Nintendo avea reguli stricte cu privire la conținutul adecvat pentru familie al jocurilor lor și sunt destul de puține care nu au ajuns niciodată în străinătate din cauza conținutului pentru adulți. Din fericire, Legenda lui Zelda nu este unul dintre acestea, dar avea încă nevoie de câteva modificări interesante înainte ca oamenii din departamentul de relații publice al Nintendo America să-l poată oferi consumatorilor. Unele dintre aceste modificări sunt tipice pentru majoritatea jocurilor, dar altele pot surprinde și chiar alarma jucătorul obișnuit.
10Articolele definite sunt cu siguranță necesare ...
Este subtil, dar este unul dintre modurile în care traducerea a făcut o ușoară schimbare a jocului. Nici nu vorbim despre introducere, care a fost întotdeauna scrisă în engleză chiar și în versiunea originală japoneză, ci titlul jocului în sine. În engleza convențională din America de Nord, substantivul „legendă” ar necesita un articol definit pentru a denota importanța sa unică. „Titlul” era necesar în titlu sau nu ar suna corect. La urma urmei, aceasta nu era o legendă dar legenda prințesei Zelda .
9Dar aparent, partea „Hyrule Fantasy” nu este
Într-un efort de a ne asigura că atenția noastră a fost concentrată pe titlul principal și, de asemenea, pentru a evita orice confuzie atunci când a venit vorba de branding, o linie suplimentară din titlul original a fost omisă din versiunea nord-americană a jocului. Inițial, exista un titlu deasupra titlului principal care spunea: „Fantezia Hyrule”. Mi s-a părut o dramă drăguță , dar Nintendo of America se pare că nu a fost de acord și a scurtat titlul cu cel pe care îl cunoaștem astăzi, Legenda lui Zelda .
8Politici fără voce
Iată câteva informații interesante care au fost de fapt legate de o schimbare a hardware-ului, a cărei victimă a fost modalitatea originală de a scăpa de acele creaturi enervante asemănătoare șoarecilor, cunoscute sub numele de Pols. Un indiciu al acestei diferențe a rămas în manual, care a fost tradus ca și cum schimbarea ar fi fost reportată către sistemul nord-american.
În manual, descrierea Polului include o notă despre urechile sale mari și faptul că urăște zgomotele puternice. Asta nu a contat pentru copiii care se joacă pe Classic NES, dar copiii care se jucau cu un Famicom aveau un difuzor atașat la controler. Dacă ar fi făcut un zgomot puternic în acest difuzor, ar putea să-i învingă pe poli fără să-și folosească sabia sau bumerangul. Nintendo of America a lansat sistemul NES fără acest difuzor, deci nu a putut folosi această caracteristică.
7Lilieci în plus? Dar de ce?
Nu suntem siguri cum sau de ce, dar cineva care lucra în apartamentul de design de jocuri al Nintendo America la începutul anilor 1980 avea un lucru pentru lilieci. În versiunea originală a jocului care a rulat pe Famicom, unele dintre camerele temnițelor din Legenda lui Zelda erau goale și, în versiunea nord-americană a jocului, liliecii au fost adăugați ca și cum ar fi pentru a bloca numărul inamicului. Este posibil ca departamentul de marketing să creadă că camerele goale arătau neterminate sau plictisitoare și doreau să le ofere jucătorilor mai multe de făcut, dar la fel Castlevania fanii vor întreba, de asemenea, de ce toți liliecii?
6Versiunea japoneză avea un ecran de selectare bilingv
Nu ceea ce a tradus Nintendo America este interesant, este ceea ce nu au trebuit să traducă. O mulțime de text din introducere și din ecranele selectate erau deja în limba engleză. De fapt, ecranele selectate pentru pornirea și salvarea jocurilor erau bilingve și tot ce trebuia făcut de localizare era să decupeze partea japoneză.
Ecranul original de creare a personajului a inclus kana, scriptul japonez de scriere, împreună cu alfabetul englez. Studenților japonezi li se cerea să învețe engleza la școală și era obișnuit să folosească cuvinte în limba engleză în cultura populară din Japonia, așa că acest lucru nu era ciudat pe o parte a iazului, dar evident a trebuit să se schimbe pentru consumatorii care vorbesc limba engleză.
5Fără timp de încărcare între ecrane
Mediul pe care cel mai vechi Legenda lui Zelda jocul apărut arăta mai degrabă ca un disc de computer decât un cartuș, deoarece exact așa a fost. Mai multe despre asta mai târziu, dar acest lucru a dus la câteva schimbări în modul de desfășurare a jocului și, ca urmare, experiența nord-americană a fost ușor diferită.
Când jucați jocul folosind discuri pe vechea Famicom, existau ecrane de încărcare între anumite scene din jocuri. De fiecare dată când Link trebuia să cumpere ceva , să vorbească cu cineva sau să comute între camere într-o temniță, el trebuia să aștepte un timp de încărcare. Aceasta nu a fost niciodată o problemă a versiunii lansate în America de Nord.
4Să ucizi sau să elimini?
Într-o altă mișcare care poate fi urmărită cu ușurință până la oamenii de marketing, cuvântul „ucide” a fost considerat prea dur și înlocuit cu „eliminarea” mai formală și mai puțin agresivă. Această modificare a fost făcută ecranului de creare a personajelor pentru a respecta politica strictă a Nintendo „toate jocurile noastre sunt prietenoase copiilor”.
Ce înseamnă asta depinde exact de cine sau de unde ești. Se pare că părinții japonezi nu au luat jocurile video la fel de în serios ca omologii lor nord-americani zbuciumați, care par să aibă obiceiul să dea vina pe jocurile video pentru toate necazurile copiilor lor.
3Infamul cartuș de aur ...
Doriți o scuză pentru a încărca de două ori mai mult pentru un joc fără a efectua o investiție pentru a-l îmbunătăți? Doar puneți ceva strălucitor pe exterior. A fost o mișcare inteligentă care ar fi putut funcționa oriunde, dar, dintr-un anumit motiv, a fost piața nord-americană care a fost aleasă pentru această prețioasă comoară din plastic. Trucul a funcționat atât de bine încât s-a repetat când Aventura legăturii a fost eliberat câțiva ani mai târziu.
DouăȘi discheta de trei inci pe care nu am știut-o niciodată
Una dintre schimbările pe care Nintendo of America le-a făcut jocului ar putea fi, de asemenea, considerată o îmbunătățire. După cum sa menționat anterior, a existat o încarnare anterioară a Legenda lui Zelda că jucătorii nord-americani nu au apucat să vadă niciodată și poate că așa e mai bine. Dischetele nu au fost la fel de durabile și s-au încărcat mai mult.
Jucătorii nord-americani au văzut doar versiunea cu cartuș a jocului, în timp ce atât cartușul, cât și versiunea cu dischetă erau disponibile în Japonia. Acest lucru a dus, de asemenea, la o modificare a ecranului de titlu, care a inclus anterior instrucțiuni pentru a răsturna discul pentru a continua.
1Sistemul Nintendo Entertainment
Când aruncați o privire la un Famicom lângă un sistem de divertisment Nintendo, designul diferit este izbitor. În timp ce Famicom era o consolă de jocuri și un computer, Nintendo of America a vrut să comercializeze NES ca pe un lucru distinct distinct, de unde și partea „sistem de divertisment”.
Designul NES este de fapt destinat să imite un VCR sau o cutie TV prin cablu, un strat de marketing mai bun pentru un public nord-american, de unde și designul pătrat cu culorile monocrome. Acest lucru explică, de asemenea, unele dintre problemele de localizare hardware care erau unice pentru Legenda lui Zelda, precum dischetele și controlerele fără difuzoare.
